joi, 12 ianuarie 2023

„Iubita lui Sabato” - o lectură pe ritmuri de tango argentinian

 

În urmă cu doi ani, cartea „Bibliotecarul Infernului” mi-a oferit o călătorie de neuitat (turistică, istorică și ....inițiatică:

http://fratilagenovel.blogspot.com/2021/08/turismliterar-partea-ii-bibliotecarul.html)

Mulțumindu-i autorului, d-lui Constantin Severin, am purtat o corespondență cu dumnealui și, de la început, am descoperit două puncte comune – haiku-ul și ingineria. Am devenit astfel, inevitabil, prieteni (virtuali). Iată, în virtutea acestei prietenii și a generozității dumisale, autorul mi-a expediat cu autograf, în toamna anului trecut, o altă carte – „Iubita lui Sabato”- editura Eikon.

        Am citit-o la finele anului 2022, până în Sărbători, dar nu am mai avut timp să-mi notez impresiile acestei lecturi. Scriitura păstrează aceeași aură mistică, profund spirituală. Erudiția autorului îmi este deja bineștiută și recunoscută. Nu voi destăinui ce se întâmplă în carte, doar că iubita lui Sabato este româncă, profesoară de fizică la facultatea din Buenos Aires.

Cele patru capitole ale cărții au denumiri muzicale (Andante, Alegreto, Menuet-Trio, Presto) și se desfășoară „departe, departe, departe, peste mări și țări, undeva unde dansul e rege”, Argentina scriitorului Ernesto Sábato - doctor în științe fizico-matematice.

Inevitabil, cartea am citit-o ascultând...tango: „Un tango nobil, precum Caminito sau Sur, spune inimii dar și minții lucruri mult mai profunde decât o carte de metafizică”. Și, da, efectul produs transfigurează miezul ființei „fiindcă timpul are o relație de tip metafizic cu muzica, o comuniune deasupra fizicii universului vizibil”. Se poate simți asta ascultând „Moderato Mistico” de Astor Piazzola. Și... am continuat lectura ascultând tango! Autorul are dreptate: esența tangoului derivă din contopirea spiritualității cu senzualitatea!

Nu mă mai surprinde exprimarea poetică a autorului, acesta fiind un poet cu o recunoaștere internațională. Crezul său poetic e spus clar și răspicat: „Poezia, după mine, trebuie să releve realitatea sau visele omului.  Și, iată, întreg textul „Iubita lui Sabato” este străbătut de un fior liric de o rară frumusețe: „aș vrea să te ating, dar mâna îmi alunecă pe suprafața convexă a timpului”, „Mângâierea: o căutare tactilă a nevăzutului, a infinitului alterității, o gingășie cu fior cosmic”,  „colții absenței tale mi-au sfâșiat inima”, „nostalgia este extrem de ascuțită, o răsucire de cuțit în rana dorului” ...e.tc. ... e.t.c.

Încă de la citirea cărții „Bibliotecarul Infernului”, am realizat că dl. Constantin Severin știe a descâlci facil „caligrafia indescifrabilă a inimii” dumisale. Acum, deja sunt convins că știe taina ascunsă a inimii: „fiecare om are un câmp de biounde specific, caracterizat printr-o anumită frecvență”; „gândurile noastre influențează realitatea, până la ele mai mici particule elementare, ești ceea ce gândești”; „tot ce există sunt doar vibrații ale conștiinței”; „emoția este energie”... iar concluzia e una: Iubirea este forța unificatoare a universului.

O frază cu inflexiuni pur blagiene dezvăluie că „adevăratul secret al vieții nu este să fii prezent, ci să fii prezent în mister”. Iar un alt adevăr dezvăluit ar fi că „nu trebuie să cauți absolutul în afara timpului, ci în clipele trecătoare dar intense pe care le trăim lângă cei dragi”.

Pe timpul lecturii am aflat și noima autografului - „O poveste de dragoste poate schimba fața unui oraș” – este titlul unei piese de teatru fractal. Iar din carte aflăm că „aprope tot ce e natural/viu e un fractal, asta ar însemna ca fiecare individ „extras” din comunitate să fie întocmai cu comunitatea, sau comunitatea să reprezinte o oglindă a fiecărui individ în parte ”. Constantin Severin este și pictor, fiind considerat fondator al expresionismului arhetipal, iar simbolurile pe care le-a zugrăvit sunt izbăvite din sâmburele atemporal, aflat în consonanţă cu muzica sferelor”.

E clar, această lectură mă îmbie la lectură și trebuie să-mi trec pe listă cel puțin una dintre cărțile lui Ernesto Sábato: „Tunelul” (1948), „Despre eroi și morminte” (1961) și „Abaddón, exterminatorul” (1974), toate cele trei romane fiind traduse în limba română. Mai că aș învăța să dansez tango, dar asta sună utopic!!! J