Excluzând orice
intenție de a mă erija în filosof, parafrazez citatul pretins a fi al lui Andrè
Malraux. De fapt, este o idee conturată și datorită celor patru ani de când
sunt membru al Consiliului de Administrație al Colegiului Național Alexandru Vlahuță.
Din această perspectivă, am regăsit, după treizeci de ani, același sistem
educațional rigid față de evoluția firească a societății, a lumii în speță.
Evoluția oricărui
sistem are o structură fibonacciană generatoare de progres. Din acest motiv,
sistemul economic, politic și social actual trebuie să țină pasul și să se
armonizeze cu mersul firesc al lumii. Din păcate, având rădăcini în secolul
XIX, se pare că sistemul politic a rămas închistat în acel secol. Din acest
motiv, influența sa asupra celorlalte devine o piedică în calea progresului lor.
Constat cu mâhnire, că și în sistemul educațional, prin crăpăturile destul de
adânci ale perimării sale, ies la iveală reminiscențe negative. Acestea
diminuează menirea sa de a pregăti o generație care să fie adaptată cerințelor
corespunzătoare evoluției societății actuale, dar mai ales a celei viitoare.
În data de
11.01.2018, a avut loc o întâlnire organizată la primărie, având ca temă
corelarea dintre oferta educațională și piața forței de muncă la nivel local.
Alături de reprezentanții autorității administrative au participat oameni de
afaceri din localitate și membrii consiliilor de administrație ale liceelor din
oraș.
Inițiatorii
întâlnirii au avut un atu deosebit, dat fiind că atât d-na senator, cât și dl.
primar și dl. viceprimar au o vastă experiență în sistemul educațional.
Discuția a fost deschisă de către dl. primar care a prezentat într-un mod
realist contextul economic actual. Apoi, au fost ascultați întreprinzătorii
locali, ei fiind direct ancorați în această realitate economică. Cei care au
luat cuvântul și-au exprimat „ofurile”, în speță, făcând referiri la lipsa
forței de muncă. Cel mai trist lucru mi s-a părut că aceștia discutau despre forța
de muncă ca despre o marfă oarecare. Aș întreba, retoric bineînțeles,
câți dintre întreprinzătorii locali și-ar angaja proprii copii în aceleași
condiții de muncă, salarizare și program de lucru oferite de ei.
Salutară a fost
intervenția directorului unuia dintre licee, apreciind că discuțiile devin
sterile în absența subiectului, anume elevul. De asemenea, dl. viceprimar a
punctat la obiect faptul că dumnealui în calitate de diriginte, îndruma
părinții și elevii în clasa a opta spre un profil compatibil aptitudinilor
fiecăruia. În cadrul discuțiilor, dl. primar a atins și un subiect delicat,
anume mentalitățile învechite.
A existat și un
moment care a relevat boala cronică a sistemului de a promova nonvalori. Iar
aceasta nu rămâne doar la nivel de consilier local, pentru că sunt cazuri de
notorietate în care agramați sau plagiatori au ajuns chiar și în fotolii
ministeriale (update 17.01.18 : – chiar
și cel de premier). Întreb, din nou retoric, ce anume cred copiii noștri
despre un astfel de sistem.
Cel mai dureros
este faptul că, în urma acestei întâlniri, la Inspectoratul Școlar Județean va
fi transmisă spre analiză o singură problemă, citez, - „cum
să facem să ținem copiii aici”.
Nu cred că există
vreun părinte care să își dorească să-și țină copilul undeva. Înainte de
școală, familia este și va rămâne factorul primordial în educația oricărui
copil. Liderul spiritual Dalai Lama a spus cândva: „dă-le celor pe care îi
iubești aripi să zboare, rădăcini să se întoarcă și motive să stea”. E cu totul
altceva. Nu îi ținem, ci le oferim! Nu ar fi rău să existe și cursuri pentru
părinți în acest sens, dar aceasta este o altă discuție.
Faptul că în
acest sistem există o criză, denotă că acesta nu funcționează corect. Totuși,
criza poate oferi oportunitatea de a ne trezi, de a schimba paradigma. Ne aflăm
într-o epocă post-industrială și trebuie să ne adaptăm acesteia. Pentru a
schimba mentalități, trebuie schimbat și sistemul care mai permite existența
acestora. Sistemul actual, excesiv politizat, are încă un iz pregnant al rămășițelor
comunismului și susține, mai mult sau mai puțin voalat, o pseudo-economie de
piață centrată pe clientelism și acumulare de capital sub toate aspectele lui
și omite cetățeanul pe care trebuie să-l slujească dar și nevoile acestuia.
În ceea ce
privește educația, aceasta trebuie centrată pe elev, ca ființă umană. Înainte
de orice, omul este o ființă spirituală, iar educația care ignoră spiritul este
stearpă. În sistemul actual, copiii noștri sunt încă priviți doar ca viitoare
forță de muncă și îndrumați numai spre o evoluție profesională, în detrimentul
naturii lor umane. Mare parte din joburi au dispărut sau vor dispărea curând.
Cerințele noilor joburi au ca principale aptitudini creativitatea și inovația.
Din păcate, sistemul nostru educațional, cu profesori sufocați de hârțogării,
pune prea puțin preț pe ingeniozitate și creativitate. Iar, în condițiile în
care școlile rămân încă la stadiul de fabrici, copiii noștri vor avea de
suferit și vor fi priviți în continuare ca niște produse. Sunt convins că
fiecare părinte își dorește o școală mai umană care să încurajeze și să inspire
copiii, funcție de talentul și aptitudinile fiecăruia.
Exemplul dat de
dl. director al C.N.A.V. la întâlnirea despre care am pomenit este elocvent.
Elevii care încalcă cel mai des regulamentul de ordine interioară al școlii vor
să îmbrățișeze meseria de polițist.
Este clar că
celebra frază a lui Malraux, parafrazată în titlu, nu face referire la o
religiozitate dogmatică, ci la una spirituală, în concordanță cu esența noastră
de ființe umane. În acest sens, se impun și schimbările de paradigmă pe care le
menționam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu