Am citit întreaga operă blagiană (poetică și literară, filosofică și autobiografică), apoi diverse biografii despre viața și opera lui Lucian Blaga. Nu mai știu de unde, am aflat despre corespondența lui Lucian Blaga cu primarul Balcicului din perioada interbelică, nimeni altul decât râmniceanul Octavian Moșescu. Și, din carte în carte, inclusiv cărțile scrise de Octavian Moșescu, în 2016 am plecat la Balcic, pe urmele acestuia.
Mai mult decât atât, datorită spiritului bonomului Octavian Moșescu am cunoscut descendenții acestuia, cei care ne sunt acum unii dintre cei mai buni prieteni de familie. Apoi, am înființat Asociația Culturală „Octavian Moșescu” și, sub protecția spiritului celui care o patronează, am reușit să dăm numele acestuia muzeului municipal pe care Octavian Moșescu l-a înființat acum câteva decenii.
La mijloc, Octavian Moșescu, președintele Societăţii România Jună, aflat lângă Victor Babeş.
Primul din stânga jos este Iuliu Maniu, iar primul din dreapta, jos, tenorul Traian Grosavescu.
„Pentru bal închiriase cea mai spațioasă
sală din aceeași clădire a Hofburgului. Spre seară, s-au adunat în sala
împodobită festiv cu panglici tricolore. Octavian Moșescu a deschis balul
printr-un scurt discurs. Din culise, de după o cortină de catifea albastră, a poftit
în sală membrii unui ansamblu de dansuri populare însoțiți de un taraf:
- Iată surpriza mea! O sărbătoare
românească oferită de ansamblul de jocuri „Chindia”, înființat și condus de distinsul
meu concitadin, domnul Menelas Chircu!
Mult mai surprinzătoare a fost
însă apariția boierului Chircu în costum popular. Cu toate că îl văzuseră cu
câteva ore mai devreme, era greu de recunoscut. Doar zâmbetul său șarmant, ițit
de sub mustățile-i răsucite, l-a deconspirat pe distinsul domn din ajun. Acum,
fostul deputat, părea un dac desprins de pe basorelieful columnei împăratului
Traian din Roma. Purta pălărie neagră și cămașă albă, având altița brodată cu motive
florale roșii și albastre. La brâu era încins cu un chimir lat din piele
maronie. De aceeași culoare erau și opincile din piele tăbăcită de vacă cu
nojițe legate peste ițari. Se sprijinea ciobănește într-un toiag din lemn de
corn pe care era sculptat cu măiestrie un șarpe încolăcit printre frunze de viță-de-vie.
Bătând ferm cu bastonul în podea, salută participanții la bal, apoi adăugă cu
mândrie:
- Ne face o mare cinste
faptul că președintele „României June” este din târgul nostru!
Ridicând bastonul înspre
Octavian, boierul rîmnicean zâmbi șugubăț pe sub mustața înspicată. Dându-și
pălăria pe spate, roti ochii peste întreaga adunare, spunând:
- Înainte de a da curs suitei noastre de jocuri,
vă invit pe domniile voastre să încingem cu toții „Hora Unirii”, aici în inima
Vienei!
Cu un gest scurt, dar ferm al
capului, făcu semn tarafului să înceapă. Imediat acordurile celebrei melodii
răsunau în sala vieneză de bal. Membrii ansamblului au început să invite la
dans participanții, iar în scurt timp se învârteau cu toții în câteva hore
concentrice. Toată suflare cânta binecunoscutele versuri:
-
„Hai să dăm mână cu
mână,
Cei cu inima română”...
După ce „Hora Unirii” s-a
terminat, aplauzele și ovațiile tuturor participanților au durat minute în șir.
În acest răstimp, dansatorii au revenit pe scenă, începând programul cu jocul „Chindia”,
cel care le și dădea numele. Grupați în semicerc, fiecare cu mâinile peste
umerii celuilalt, au început jocul cu pași tropotiți după ritmul muzicii. O
feerie de culori din costumele lor populare a prins viață simultan cu pașii
laterali. Din mijlocul lor, carismaticul Menelas Chircu strigă cu glas
baritonal:
- „Ușurel și apăsat,
Ca la Rîmnicu Sărat!”
După acest joc popular, profitând
de starea de spirit creată, Octavian Moșescu a luat din nou cuvântul,
proclamându-l pe concitadinul său membru de onoare al Societății Academice „România
Jună”. În aplauzele tuturor, boierul Chircu le mulțumi în felul său, dansând
„Brâulețul”, un joc în care eclipsa pe oricare dintre tinerii din ansamblul
Chindia.”
(fragment din TEINO KOR)